O plimbare prin perioada interbelica, la brat cu numeroase personalitati remarcabile, intr-un ritm vioi si plin de optimism, in ciuda unui sinistru epilog al vietii autorului.
S-a imbolnavit vara, incretindu-si cerul scartaindu-mi osciorul! S-a botit luna lui Cuptor sub baloti pufosi de noroi si prin sita de nor. Si ma botesc si eu ametita de foame pe cate-o floare putrezita trist in soare orb.
Am tremurat de frig si mi-a fost foame cu Ioanid si ceilalti in celula; am evadat cu ei de la Cavnic si mai ales vroiam libertate.
Cum necum am mai gasit un articol pe net, tot prin Dilema veche, care sa imi dea ocazia sa imi dau cu parerea.