Un roman placut cu doua mari povesti ; cea reala (din care s-a si nascut acest roman) si cea pe care o spune ! Un pictor despre care nu stiam mare lucru: Chrysis Jungbluth, un tablou la fel de necunoscut :Orgie si o noua cunostiinta printre prietenii mei de biblioteca: Jim Fergus si omagiul sau adus partenerei sale de viata (cea care aduce tabloul in viata autorului, dupa o vizita intr-un anticariat la Nisa).

Un roman despre dragoste evident: dragoste si erotism, descoperire si uitare. Experimentarea mi se pare a fi  una din principalele teme ale acestui roman (valabil pentru ambele personaje, chiar daca nu este vorba de acealeasi experimentari). Si daca ne gandim la timpurile actiunii, aceasta tema este in concordanta cu timpul romanului. Poate ar trebui sa adaug libertatea (pentru ca fara libertate, experimentarea devina dificila) .

Trecem treptat prin stari, locuri, sentimente si intamplari complet diferite ce se intalnesc la un moment dat destul de neasteptat. Intalnirea celor doua personaje uneste doua lumi distincte. Ca si cand destinul ii ghideaza (intr-un fel  la fel de agitat si experimental precum timpurile lor). Luate fiecare in parte, ar putea constitui cate o poveste separata (precum caietul de povestiri al lui Bogey); reunite par expresia tabloului de la care pleaca acest roman.  Iar cele doua personaje sunt complementare in tot acest complot al experimentarii si uitarii (pentru amintire) a iubirii !

Ajungem din drama razboiului in fata stralucirii si exuberantei din La belle epoque, pe strazile din Montmartre clocotind de tot felul de oameni, stiluri, arte si idei, ratacim prin gandurile si dorintele pasionale ale primelor iubiri si sfarsim cu drama parintelui binevoitor, ultraprotector (sa fie pargia destinului ? instrumentul care a oficializat pasiunea si dainuirea acestei relatii ?  precum pensula artistului pe tablou … )
Culorile acestor pagini : auriu (auriul bronz din decorurile de scena, costumele de teatru, ramele de tablou), verde (un verde puternic precum cel din tabloul cu pricina).