EE Schmitt si Cei doi domni din Bruxelles mi-a placut la nebunie ! In general cartiile de memorialistica sau cartile de istorie nu ne pot oferi o exaltare a sufletului. Nu pot oferi explozia de emotii pe care o aduce fictiunea din purul si simplul motiv ca stim cu precizie ca tot ceea ce aceste cartinnne dau este real. Totul s-a intamplat asa si nu altfel. Nu este modificabil. Se poate interpreta la nesfarsit, dar nu se poate schimba. Si cel mai trist: ii traim consecintele pe pielea noastra (cel putin in cazul unei carti de istorie putem sa spunem asa). Desigur ca exista placere si sentimente in memorialistica! Fara sentimente ar fi o insiruire searbada de intamplari. Ar fi plictistor, uitat de la prima litera a primei pagini si neinteresant. Valoarea unei vieti nu este data de intamplarile prin care trece ci de felul in care trece prin aceste evenimente. Dar fictiunea ofera libertate si exaltare. In ultima vreme m-am cam impotmolit in memorialistica si mai putina fictiune. Sau cand a fost fictiune, a fost un fel de continuare.

Pe urma am luat o pauza. Poate si de aceea am resimtit placerea de doua ori mai mare cu aceasta lectura despre iubiri, suferinte si vieti. Am ramas cu sentimentul ca in fiecare nuvela exista imaginea din oglinda. Poate mai putin in Cainele , desi sufletul lui Argos si relatia lui cu doctorul sau fiica acestuia sunt oglinzi. Fiecare din nuvele are o culoare. Cei doi domni un parfum de lux si o culoare stralucitoare si mata, precum un smoking sau o rochie de seara in vitrina unui mare couturier. O rochie de-un albastru de inserare de vara, cu paiete si strasuri argintii. Cainele are culoarea blanii catelului meu; un golden retriever blanos si bej. O inima sub cenusa este de un maro intens; maro-ul lemnului. Triunghiul amoros culoarea si mirosul hartiei vechi. Copilul fantoma este prea trista si prea imi aduce aminte de cotidianul in care nu vreau sa exist. Este gri, precum pavajul strazilor pariziene; este umeda precum strazile pariziene dupa o ploaie de toamna. Si miroase a gaze de esapament si praf.