Cum ma doare genunchele de la, o vreme sunt in concediul medical si de odihna si incerc sa imi omor si eu timpul cu una si alta ântre doua seriale si trei sarmale.

Si iata ca stateam deunazi si, rasfoiam niste almanahe de geografie ca sa mai vad evolutiili tarilor europene. Nu de alta dar cineva dar cineva, mi-a zis acum cateva zile ca Iran sa-r pregati de iesirea din UE si am avut curiozitatea sa vad pe unde mai este acest Iran. E unul Soros, a carui pronume imi scapa acum, care tot amesteca Europa ca la jocul de poker, de nu mai intelegi nimic.  In fine. Deci rasfoiam almanahele si a venit fiul meu sa imi impartaseasca ultima lui relevatie in materie de succesuri in viata. Se pare ca dupa o adanca cugetare si-a gasit drumul in viata:

    – Mama, eu vreau sa fiu pamblicar!

Marturisesc ca ma fericit faptu ca sia gasit calea si ca nu o s-angroase randurile la somaj cu tot asistatii aia sociali. Din cate am vazut eu pe la teveu in ultima vreme, pamblicarul e o meserie de succes azi la noi; foarte cautata. Au inceput sa angajeze in scoli ca sa taie pamblici la buda, se taie pamblici la fiecare km de autostrada… Decat pamblici sa fie ! Alta intrebare nu am avut pentru fiu-meu, decat sa ii urez mult succes, continuind sa am in continuare speranta ca se va ajunge si el si ca va avea o situatie. Ca doar s-au vazut supprefecti ministriii si pamblicari la o adica deci. Se poate. Idea e sa te ti de treaba si sa nu dai inapoi. Sa fi o oaie determinata. L-am felicitat asadar pentru alegerea inspirata si l-am trimis la tramvai:

    – Mars la tramvai, baiete!
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. (vezi in dexonline)