Am inceput curatenia de primavara si ca in fiecare primavara dau iama prin sertare, dulapuri, pod, beci si mai toate colturile alea pe care in restul anului le evit, ascund, rotunjesc cu diverse ! Si chestia asta mi-a inspirat aceste ganduri despre colectionarul migalos care se ascunde in fiecare dintre noi. In mai toate casele pe care le-am vizitat, prin Europa nu numai pe la noi, am remarcat fara sa vreau ca mai toate gazdele au un suflet de colectionar!
Nu ma refer la monede rare, tablouri scumpe sau cartonase de baseball ! E vorba despre acele sertare tictsite cu te miri ce universal-valabile ! Ca de exemplu punga pungilor! 

Cine nu are in casa lui punga pungilor????!!! Nu incerca sa ma contrazici; sunt sigura ca macar o data pe luna tot  pici si tu in capcana pungii pungilor. Punga pungilor este un fenomen integrant al vietii noastre;  te duci sa iei o paine, te intorci cu o bere, o paine si o punga noua. Te duci la mamaia, la tara, in vizita, te intorci cu o plasa (sau invers: te duci ca plasa si te intorci cu mana goala… aici fiecare cu tara si mamaia lui). Te duci la supermarket cu lista de cumparaturi, cu plasele pregatite si la sfarsit iti raman trei fleacuri pe langa… si iar o plasa noua. De rafie, de plastic, de hartie, din panza… de toate pentru toate gusturile. Vine la tine in vizita prietenul, prietena sau vecina : aduce o atentie sau bormasina pe care i-ai imprumutat-o data trecuta : hop inca o plasa ! Ai cumparat nu stiu ce care e ambalat frumos in 3 pungi: hop inca una, doua sau chiar trei pungi la colectie (aici depinde de dexteritatea si mania cu care fiecare desface cumparaturile si de modelul pungii). Dintr-un sentiment de precautie inutila, nu le arunci. Nu vrei sa faci risipa, nu vrei sa poluezi, nu vrei ca data viitoare sa iei iar cinci pungi, nu vrei sa …

Si ca sa nu faci covor de pungi, plase, pungulite din bucatarie pana la dormitor, le aranjezi si tu ca omul. La inceput, le pui pe un colt de mobila (de preferat in hol sau bucatarie); cand se strange un teanc si nu mai ai colturi, le indesi intr-un sertar. Si cand incepi sa deschizi sertarul si ele sa sara pe tine ca niste haite de lupi infometati, iei frumos cea mai mare plasa si indesi constiincios tot acolo, dupa ce ai triat gaurile si marimile care iti par pe moment inutile, desi pana mai ieri ai fost sigur ca le vei folosi pe toate macar o data, la ceva. Spune-i cum vrei: reciclare, spirit colectionar: rezultatul este acelasi. Pe vremea « epocii de aur », imi aduc aminte cum mama spala pungile! Pungile si sticlele de ulei. Si cu toate astea, la noi in casa, era mereu o criza de sticle sau de pungi. Dupa ’89, obiceiul s-a pastrat o vreme… pana cand apartamentul lor mic de doua camere a inceput sa geama de pungi si sticle si borcane si capace pentru borcane. Deja de-acum aveam pungi cu model, pungi  internationale, plase de rafie, plase de panza nu stiu care, plase cu manere nu stiu cum, pungi de cadouri. De sticle si de borcane ma leg mai putin pentru ca imi place dulceata si sucul de rosii de la mama! Asa ca nu comentez; nu la ea. In schimb la mine acasa recunosc ca la aceasta categorie, exista o mica colectie ; desi eu nu fac dulceturi, am o obsesie cu condimentele. Asa ca de cate ori cumpar ceva intr-un borcanel care pe moment mi se pare nu stiu cum, hop il pun in cutia de borcane (care intre timp a devenit cele trei lazi de borcane) din camara, ca sa il folosesc la condimentele mele. Desi rareori ajung sa am nevoie cu adevarat de recipiente in domeniu. Ah si evident ca pe langa ce pastrez aiurea mai si cumpar recipiente speciale. Si pentru ca cine se aseamana se aduna, sotul meu este cu sticlele. Sticlele de wisky, de nu stiu ce alcool, care sticle evident ies din designul traditional. El cel putin le mai foloseste din cand in cand, pentru ca le umple cu licoare de la tata socru. Stie el de care …

Una din pasiunile mele, in afara de bucatarie, este gradinaritul. Si cand te dai gradinarul lu’Peste este musai sa cultivi florile tale din semintele tale. Ca sa nu mai vorbim de experiente si experimente ratate cu diverse floricele, seminte, copacei si cam tot ce iti pica in mana. Adiacent pasiunii gradinaritului este deci colectia de ghivece, farfurii, castroane sparte de decor, vase de plantat din alea speciale recuperate de prin bucatarii, cutiute, cutii si alte recipiente pentru seminte. Cand am indraznit intr-o vara sa fac curat prin casuta si lazile de gradina, am strans zeci, poate erau chiar pe la suta de ghivece; mai ales din acelea micute, de rasaduri. La o adica faceam butic in poarta; intre timp le-am maritat pe la toti cunoscutii, cu si fara plante. Eu stau insa prost la categoria farfurii; mereu duc lipsa de farfurioare la ghivece, asa ca am pe langa diverse alte vase cu acest rol. In afara de ghivece, trebuie sa numar cutiutele. Daca ai pus flori din seminte, stii despre ce vorbesc. Cutiutele alea mici de sos de la pizza sau de soia de la sushi sau de la bomboanele mentolate ale copiilor. Bunicii mei erau cu diverse tuburi de medicamente si cutiute de la creme. In functie de seminte era scobutil sau colebil. Aveau si ceva sticlute, de la unele picaturi, pentru fineturi si doua trei pungi de hartie pentru alea “foarte” speciale. La mine sunt cutiute. De la te miri ce. Dar de depare le prefer pe cele de la sosul de pizza.

Si ma intorc la bucatarie ! Fac ce fac si tot la mancare ma gandesc. Daca ai o mama grijulie si careia ii place sa gateasca, cu siguranta ai plimbat si tu in studentie pe langa borcane, cutiile de la diverse inghetate sau galetuse de iaurt, pline cu de toate. La mine erau si inca mai sunt fursecuri sau snitele. Si cutiile de diverse marimi, in functie de ce inghetata se mai testa pe acasa.  Altii le pastreaza pentru picnic, gradinarit sau pur si simplu pentru depozitarea a diverse : de la suruburi, nasturi, jucarii pana la momeli de pescuit. Cu putina fantezie se pot face minuni in ale decorarii interioare. Stramosul Tuperware sau Tuperware-ul autohton, home made. (La mama, a fost intai iaurtul si pe urma Tuperware-ul.)

Si pentru ca am pomenit de pescuit, sar din lac in put si mi-am aduc aminte de sutele de dopuri de pluta pe care le-a strans tata in diverse ocazii pentru trusa lui de pescuit. Inca nu am inteles exact pentru ce si cum, dar chiar nu mai are importanta.

Dar am vazut si colectii mai atragatoare: saculeti si cutiute de la diverse bijuuri: de toate culorile si forme care mai de care; pietricele, pietre si chiar bolovani. Asta cu pietrele o am si eu; imi decorez baia si biroul cu o cariera de piatra. De pe unde merg, iau cate un suvenir: o pietricica mai colorata, mai ascutita, mai lunguiata… Si scoici. Daca merg la mare, clar ma intorc cu un sac de scoici pe care le pun prin ghivece si prin biblioteca. 

Nasturiii! Asta iar e o colectie faina. Cand mergeam cu bunica mea la prietenele din clubul ei de « crosetarese », ma lasau sa ma joc cu nasturii lor. Sa ii numar, sa ii insir, sa ii adun, sa ii pun pe categorii (adica un Montessori de mamaie). O ploaie de culori si forme. Ma intreb pe unde se plimba azi toti nasturii copilariei mele. Mii de nasturi ! 

Noi, doamnele, mai avem o categorie aparte in colectie: agrafele si clamele de par. Asa cum domnii au cuiele, piulitele, garniturile si suruburile de toate marimile, mai putin aceea care iti trebuie atunci cand chiar trebuie sa repari ceva ugent. Iar daca esti geek pasionat de ce-i in cutie, ai cu siguranta un sertar, doua pline cu piese de inlocuit. Piese care sunt depasite de ceva vreme si care oricum nu vor inlocui ceva. Dar eventual pot da nastere unui produs vintage. Cu care te vei mandri pe la toti cunoscutii. 

Iar daca te-ai mutat cel putin o data in viata ta, sunt sigura ca ai boala cutiilor. Tz tz tz! Vorbesc de cutiile acelea mari, pe care le-ai strans sarguincios in timp, undeva prin pod, de la diverse cumparaturi: televizor, pantofi, masina de cafea etc  In general obiecte voluminoase care sunt ambalate in cutii de carton cat mai solide. Asta ca sa nu te mai duci la mutarea urmatoare pe la toti chioscarii si sa le ceri cutiile de la biscuiti.  Pentru colectia asta iti trebuie clar un pod sau cel putin o debara incapatoare. Da da da ; in studentie si cativa ani dupa, m-am tot mutat asa ca iti stiu secretul.
Si daca tot am urcat in pod, sa pomenesc si de colectia de reviste. Fiecare cu pasiunea lui: sudoku, fotbal, croseta, istorie, Mikey mouse, pescuitul, masinile de curse … fiecare cu colectia lui de reviste, afise, postere, tricouri. 

Fumatorii au colectia de brichete: toate culorile, marcile, marimile. Si din categoria colectiilor mai rare: o data de mult, pe cand erau telefoanele acelea cu cartela, am cunoscut pe cineva care avea o colectie superba de cartele de telefon. Cine stie prin ce groapa de gunoi au sfarsit de atunci … 

Si pentru ca am inceput cu un sertar, voi termina tot cu un sertar. Un sertar de de birou in care stiu sigur ca arunci toate pixurile, cariocile, creioanele intr-un mod necontrolat, fie ele pline sau consumate.  

Nu nu … stiu ca tu nu esti printre aceia care iti cer stiloul sa noteze ceva si nu ti-l mai inapoiaza in veci .
Tu ce colectionezi prin sertarele tale ?