O saptamana neagra. Din nou, pe prima pagina: o stire demna de filme de groaza, de prost gust, rupta din realitatea de zi cu zi a spitalelor din Romania: pacient de la sectia ATI mort cu larve de muste in el, la Spitalul de Arsi in Bucuresti. Nu ma intereseaza detaliile sectiei: Spitalul de Arsi si larve de muste sunt de ajuns.

Cand stim de ani ca in sistemul medical public nu te duci fara plic cu destinatie, cred ca ar trebui sa avem maturitatea si luciditatea de a nu mai cauta vinovati si cred ca ar trebui sa trecem la pedepsirea lor. II stim foarte bine pe acesti vinovati si, la nevoie, le suntem complici. Toti dintre noi, cei care ne ducem cu pliculetul la ei, toti dintre noi, cei care vedem, constatam si nu deschidem gura, le suntem complici. Medicii din Romania, din Spitalul de Arsi, care au tacut pana acum, asistentele acelea care au numarat mustele impreuna cu toti cei din conducerea acestei institutii, sunt vinovati. Si impreuna cu ei, si confratii lor de la celelalte spitale din Romania, unde se intampla acelasi lucru: mor oameni uitati pe culoarele spitatelelor sau in curtile acestora. Sunt pierduti pe culoarele spitalelor, sunt tratati ca niste … (nu gasesc un cuvant potrivit , desi ma chinui de ceva minute) mai ales cei care nu au plicul la indemana. Plicul. Demnitatea umana si viata stau in plicul care merge in buzunarul potrivit. Principiul selectiei. Si aici este evident ca exista multe scuze, explicatii… dar mai ales cea cum ca: ei, medicii, sunt platiti mizerabil. Nu contest acest adevar, dar contest aceste metode bolnave. Acel bolnav care da plicul este asadar capabil sa plateasca. Acesti bani nu pot intra pe usa din fata, intr-un mediu sanatos ?

Nu sunt bani, nu intervine nimeni, nu ne ajuta nimeni, sistemul medical e la pamant, medicii mor de foame. Si pacientii platesc. Platesc medicamente, platesc pe sub mana, platesc cu viata (cei care nu au cu ce plati)

Acest spital a asteptat sa vina ministrul sanatatii sau sfantul duh sa ii puna plasa impotriva insectelor la geam si sa ii spele pacientul. Nu mai vorbim de aparatura sofisticata, scumpa si performanta inaugurata de zece ori in zece ani si nefolosita in cazurile de urgenta maxima… vorbim de o plasa de tantari si de o luare de pozitie ferma. Nu au fost bani, nu s-a gasit acolo un singur om care sa puna o plasa la geam, nu s-a revoltat nimeni in fata unei situatii care, se pare, nu ar data de ieri. S-au mirat si s-a asteptat sa vina cineva, de undeva. De la cel mai inalt nivel, daca este posibil. Sa constate, sa noteze si eventual, la un moment dat, sa actioneze. Da: cu siguranta ca normele igienice, ca nu stiu ce alte norme, ca prioritatile in administratrea fondurilor, ca x sau y … i-au franat pe toti in excesul de zel si au considerat impreuna sau separat, ca e mai bine sa moara individul cu viermi in el. Adica ce ?! E prima data ?! Lasa domnule: a mers pana acum, mai merge si de-acum incolo. Si pe urma: nu doar la noi se intampla asa. Asa e peste tot, in Romania. Si colac peste pupaza: am inteles ca acest spital a fost modernizat acum cativa ani. MODERNIZAT. (Probabil cu o investitie nu de neglijat, in stilul profund romanesc: ne cacam la wc-ul din curte, dar punem tapet cu firicel de aur pe pereti in casa …eventual in casa cui trebuie.)

Oricum noi nu avem. Nu avem sapun, nu avem dezinfectant, nu avem medicamente, nu avem aparatura, nu avem manusi, nu avem medici… nu avem destule plicuri. Nu avem finantari. Nu avem investitii, nu avem legi. Nu avem mintea cea de pe urma, zic eu. Si cred ca este o constatare destul de lucida. Dar avem toti SISTEM.

Pe care, de cate ori este nevoie, dam cu totii vina. Un sistem sustinut de extraterestrii, fara voia si fara ajutorul nostru, un sistem format din niste entitati necunoscute de noi. Sistemul din interiorul caruia rabufneste cate un pacient, cate un medic, cate un ziarist … Se face un scandal, facebook, presa, televiziune, iesiri in strada si pe urma liniste. Apa isi reia cursul normal, dupa inundatie. Si criminalii se intorc la crimele lor de toate zilele. Sistemul rezista, ca orice sistem corupt. Eventual pica unul doua capete, mai prost asezate dar piramida se mentine. Si managerii, asistentele, medicii, ministrii, deputatii, presedintii momentului se zvarcolesc nitel acolo, cat sa faca doua trei valuri, iar daca e an electoral vai de mama noastra ! … dupa care liniste. Sistemul isi trage plapuma peste urechi si isi reia somul linistit intr-o perfecta simbioza cu natura si mustele ei; mortii ingroasa randurile, vreo doi ziaristi continua sa urle pe ici pe colo, dar circul trage cortina. Atat timp cat nu exista solidaritate intre pacienti, medici si presa in denuntarea unor astfel de atrocitati, toti cei care tac sunt complici, iar cei implicati direct sunt vinovati. Ca sa nu ma vorbim de pasivitatea cu care ne alegem reprezentatii care fac, aproba si corecteaza legile care nu sunt. Nu sunt adaptate, nu sunt complete, nu sunt de nici un fel, nici o data. Dar pot fi la nevoie si ele o scuza.

O functie aduce drepturi dar si responsabilitati. Atata timp cat elementele din interiorul sistemului nu lupta ele in primul rand (pentru a iesi) si nu isi asuma responsabilitatea: sistemul nu poate fi distrus. Atata timp cat elementele din interiorul sistemului, care lupta, nu sunt ajutate sa iasa: sistemul nu poate fi distrus. Iar elementele de baza sunt medicii si pacientii. Atata timp cat un medic, cum imi povestea o prietena, nu demult, din aventurile de pe bancile universitatii de stomatologie, este invatat sa se « descurce » in detrimentul meseriei … nu cred ca sistemul poate fi distrus. Un medic tanar trebuie sustinut si trebuie sa se afirme, cred eu. Cu toata bunavointa si fondul personal bun, saracia nu naste eroi, ci face loc mizeriei si naste monstrii. Asa cum nici banul direct aruncat in mainile cersetorului nu rezolva problema acestuia, ci o intretine.

Se vorbeste prea mult de medicii plecati, de plecare, si prea putin de cei ramasi aici. Poate ca e timpul sa fie luati intr-adevar in brate cei ramasi si curatata aceasta nobila meserie de toti acei indivizi laxisti, complacuti in confortul arogantei lor si insetati de nevoia de a se juca de-a uite viata! nu e viata! E timpul ca blazonul medicinei romanesti sa fie dezinfectat in primul rand de voi, de catre medici!
Luati pozitie, domnilor si doamnelor doctori! Tu, ala, care ai semnat atatea rapoarte falsificate in 2005, 2006 …2013 , 2014 , 2015 … ca nu iti dadea bine la CV , oricat ai fi tu de bun… Nu crezi ca ai omorat destul?! Iar voi, cei putini, mici si demni, daca altfel nu se poate: mutati spitalele in strada! Luati atutidudine demna de aspiratiile si de nobila dumneavostra cunoastere! Luati-ne pe noi, pacientii, de mana si impreuna sa daramam Sistemul.

Solutiile nu pot veni de la cei care nu cunosc problemele sub toate aspectele lor; eu cred ca cei implicati direct stiu ce au nevoie, cand si cum. Daca au constiinta si responsabilitate. Eu cred ca domnul manager de la Spitalul de Arsi cu Viermi din Romania, Bucuresti, 2016, stia foarte bine care sunt problemele spitalului pe timp de vara, iarna, urgenta, cod rosu etc Si mai cred ca astfel de manageri nu prea au ce cauta acolo unde sunt pusi. Si mai cred ca acolo unde metodele traditionale nu functioneaza, este timpul inovarii. Schimbarilor profunde. Nu mai este cazul sa ne pierdem vremea cu datul var pe pereti, daca ne cad peretii in cap. Altfel, cred ca situatia va ramane aceasi (cu mici variatiuni pe tema).
De cate Colective este nevoie ??? ce norma de morti din cauze de infectii intra-spitalicesti trebuie indeplinita ? Cine trebuie sa vina sa ne scoata din rahat ? Ma intreb si eu asa, in micimea mea intelectuala. Probabil, desi vreau sa ma insel cu un optimism naiv, ca in vreo doi ani vom avea parte de o noua ancheta, senzationala, cu valuri si spume… pe aceasi tema: mortii omorati de spitalele infecte din Romania.