Retetar romanesc de supravietuire la leatul Domnului 2017 

Niste caracteristici:

1. CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni: adesea substantivat) Care manifestă o atitudine condamnabilă, sfidând regulile moralei, normele de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filosofie cinică = doctrină filosofică din Grecia antică, care nu recunoștea normele sociale existente și preconiza o viață simplă și reîntoarcerea la natură. Filosof cinic (și substantivat) = adept al filosofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.

sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de LauraGellner acțiuni

CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică, care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură. Filozof cinic (și substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.

sursa: DEX ’98 (1998) adăugată de RACAI acțiuni

IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.

MIORÍTIC, -Ă, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară „Miorița”. ♦ P. anal. Care amintește de „Miorița”. 2. (În sintagma) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc (în concepția lui Lucian Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorița (n. pr.) + suf. -ic. sursa: DEX ’09 (2009)

MIORÍTIC, -Ă, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară „Miorița”. ♦ P. anal. Care amintește de „Miorița”. 2. (În sintagma) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc (în concepția lui L. Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorița (n. pr.) + suf. -i sursa: DEX ’98 (1998)

In spitalele din Romania, se moare de alint. Adica pacientii sunt prea alintati si de-aia vin la spital si de-aia mor. Uneori se mai moare si de boala. Rar, pentru ca la noi sunt cei mai tari medici, cele mai bune asistente si cele mai tari conditii din … Calea Lactee chiar, daca ma iau dupa gura unui analfabet ce s-a exprimat pe acest subiect acum nu stiu cat timp, pe toate canalele romanesti.

De cele mai multe ori se moare de alte boli fata de cele cu care au venit, provocate de infectiile spitalicesti, lipsa de medicamente, lipsa de interes a celor ce ar trebui sa isi dea in primul rand interesul si de mizeria acuta atat umana cat si materiala care domneste prin spitalele romanesti.

In Romania, nu te duci ca prostu’ la spital cu mana-n cur. Pui niste plicuri prin toate buzunarele pijamalei, halatului si ce mai ai pe tine; evident nu goale ci cu diverse sume de bani. Si daca esti destept, iti iei de-acasa tot ce-ti trebuie : saltea, cearceaf, perna, bec, dezinfectant, medicamete, injectii, manusi, bisturiu … Mai nasol cu dusul; inca n-au inventat astia dus la purtator.

In Romania, nu te duci la spital cu o urgenta, mai ales daca ai trecut de-o varsta. Stai dracului si mori linistit acasa! Ce-ti trebuie sa te mai chinuie aia prin niste cotloane imputite, carandu-te in patura, uitandu-te prin curtea spitalului sau cine stie pe unde… Unii au cazut din ambulanta. Ah ! Ai spirit de aventura?! Atunci mergi ca nu vei fi dezamagit! Cam de la ce varsta?! Pai sa spunem ca e interpretabila asta cu varsta. Daca ai cu tine insotitori cu multe plicuri se poate trage de timp pana pe la vreo 70 (probabil si 80 daca esti vreo celebritate, vreun securist sau vreun … securist). Daca nu … si la 14 e inutil. Stai si mori cuminte, acolo, in banca ta.

In Romania nu ai nevoie de tratament pentru cancer sau alte boli din astea incurabile. Ai nevoie de adeverinte, stampile, comisii, comitete, interviuri si cozi la casele de sanatate. Cat mai multe cozi. Cu cat sunt mai multi idioti in comisii cu atat mai bine. Cu cat esti mai oropsit, cu atat creste si numarul comisiilor de vazut. Nu poti sa mergi ? Cine te-a pus sa nu mergi ? Asa iti trebuie; hai! Mars la comisia pentru handicapati , la casa de sanatate sa se asigure si zelosul de la oficiul ca esti chiar tu, handicapatul invalid, la nu mai stiu eu cine etc etc … Daca se poate lunar. Daca se poate si de trei ori pe luna, pentru ca de doua ori nu merge sistemul si a treia oara s-a incheiat programul chiar in fata ta.

In Romania, nu e cazul sa se intample nefericite evenimente cu multi raniti, morti, arsi, impuscati. Deci cei care au asa ceva in gand, sa se gandeasca de trei ori inainte. Altfel ii gaseste moartea cu viermi in plagi, proteze de plastilina, pe coridoare, pe targi, pe jos sau prin sectii de boli contagioase, ca deh Romania e o tara bolnava si nu sunt niciodata destule paturi, destui medici, destule asistente, destule targi, destule pansamente, destule plase de sarma de pus la geam, destule medicamente, destule proteze … Dar e important ca sunt conditii.  Cu putin noroc si multe insistente, te trimit la export la vreo clinica prapadita de prin Germania, Belgia, Italia, SUA … tarile alea care pana nu demult, acum un sfert de veac, erau dusmanii poporului. ( Desi din cate am inteles, nu s-ar fi desdusmanit complet niciodata neneorocitul asta de Occident care ne fura tara si pacientii din spitale. Soros stie despre ce e vorba.)

Ah! Esti smecher ?! Du-te la privat. La vreo cinci sase clinici private ca e bine, in Romania, sa ai mai multe opinii daca ai o problema. Toate cele sase clinici te vor pune sa platesti aceleasi cincizeci de seturi de analize; partea buna e ca s-ar putea sa iesi cu sase diagnostice nu unul. Bune si alea. Cu putin noroc, printre ele se gaseste si cel care trebuie. Dar aici, medicii si asistentele (pe care , intre noi fie vorba, ii stii foarte bine de la spitalul de stat) , iti zambesc si iti vorbesc frumos fara plicuri. Probabil tariful de zece ori mai mare explica fenomenul ciudat. Asta zic in general, pentru ca mai sunt si exceptii de la regula oricat de privat ar fi el (atat cat sa nu uiti ca esti totusi in Romania).

In facultatile de medicina din Romania, decanii sunt arestati pentru luare de mita (favorizare a unor studenti «smecheri » la examene) . Dar asta nu e numai la medicina. E si la drept si la ASE si la politie si cam peste tot pe unde se da o diploma cu sau fara prestigiu. Prestigiu pentru cine, inca nu am inteles, avand in vedere ca universitatile noastre sunt clasate pe primele locuri din coada in lumea asta mare si larga. Dar asa e la noi: fruntas la sat, printre prostii tai. Restul nu conteaza. In Romania, profesorii universitari  sunt si ei smecheri si pica pe capete candidatii la rezidentiate cu teste incorecte. Nu conteaza stiinta, conteaza sa bifezi acolo unde trebuie. Cu cat esti mai insultat, cu atat e mai bine pentru caracterul tau in formare, pentru psihicul tau slab si pentru omul nou din tine, care acum incepe sa inmugureasca.  Cu cat mai smecher, cu atat e mai prestigios profesorul in chestiune.

In scolile din Romania, la bac multi triseaza; triseaza atat de mult si atat de tare incat excesul de zel la corecturi transforma note de zece in note de 1. S-au pus camere, s-au pus de toate si tot se triseaza. Unii dau bacul telepatic si, mai tarziu, niste naivi ca mine se intreaba cum de-au ajuns niste analfabeti cu trei genunche sa ne reprezinte in lumea asta larga. Dar sa nu uitam: restul lumii nu conteaza. Ce conteaza e satul nostru de prosti infatuati.
In scolile din Romania, inca mai sunt profi din aceia buni care cred ca bataia este rupta din rai. Cu palma, cu batul, cu pumnul. Fiecare cu ce apuca. Si bineinteles insotit de epitete, injuraturi si caracterizari cat mai demne de profesia lui de pedagog. Alo, domnul Goe?!!!  In Romania, sunt si elevi foarte destepti, care dupa ce isi dau cururile jos din masinile lui tata, confunda curtea liceului cu cocina porcilor bunicilor. Desi nu e cazul sa insultam porcii ! Sunt animale nobile fata de acesti pusti educati in spiritul neaos si autentic al omului NOu (cunoscatorii stie ei despre ce vorbesc). Batai intre fete cu injuraturi, spitalizare, cutitari de 16 ani cu pretentii de mari intelectuali peste cativa ani… In Romania, in scoli nu e nevoie de manuale. Se face religie si pentru matematica si pentru citire si pentru bilogie. Pana la urma, de ce ii trebuie unui om sa citeasca si sa socoteasca? Bunicul meu imi spunea odata, demult, pe cand ma jucam cu puta-n nisip: « Tataie, nu e nevoie de scoala daca mergi sa stai cu oile si vacile pe tarla. Atat : trebuie sa le numeri ca sa te intorci cu toate acasa. In rest, trai neneaca! » Deci la ce le trebuie la toti putoii astia atatea manuale? Noi avem manual unic si ore de religie. Stiu sa se roage si sa blesteme? E de ajuns. Restul nu conteaza.

In Romania, corporatistii sunt niste personaje hipsteriste care nu pricep ca e de mii de ori mai bine sa stai la birtul satului si sa incasezi ajutoare sociale, decat sa te duci la birou si sa muncesti. Niste prosti! Si ei si sclavagistii aia de patroni ai lor. In Romania, exista insa si patroni smecheri. Care, pentru ca oricum legea-i tocmeala si nu lege sau se face pe alese, isi permit sa plateasca angajatii dupa ore trase la sorti la o betie intre actionari la un birt de sase stele de prin capitala. Cam la fel platesc unii si taxele. Sau negociaza licitatiile si contractele cu statul. Sau fac legi. La betie. In Romania, exista profesii sfinte: popa, postasul de la posta falimentara de vreo 50 de ani incoace, nasul de pe trenurile infecte si dragutul de functionar de la ghiseul administratiei. Orice administratie vrei… Nu exista discriminari. In Romania, cand te duci la administratie ai grija : ia toate actele in dublu, tripu chiar, ia si actele pe care stii ca nu trebuie sa le iei (te asigur ca iti vor trebui), ia mult diazepam, ia cateva zile de concediu si mai ales studiaza un pic logica absurdului. Gandeste-te ca tu trebuie sa fii foarte deschis la minte. Ei nu. Suntem un popor deschis la minte; nu discriminam nici macar mortii!

In Romania, toata lumea voteaza, viu sau mort. Da! Mortii si vii se duc cu autobuzele puse la dispozitie de partidul local fruntas la toate sectiile de votare din judet. Si daca e nevoie si din judetul vecin. Totul e doar o simpla chestiune de organizare si liste. Restul nu conteaza.

In Romania, presa est libera. Libera sa balacareasca pe oricine incearca cat de cat sa iasa la suprafata prin alte mijloace decat cele clasice precum cinele prelungite la DNA, sinucideri ratate, carti in si din penitenciare. Libera sa dezinformeze, sa denatureze sa cenzureze, sa santajeze. Evident: exista si exceptii. Rare, dar exista. Noroc cu netul. Ah dar stai. In Romania,  te duci la miting, pui statut acolo pe facebook sa iti mai ia din amareala si ti se blocheaza contul. Pentru ca in Romania, exista profesii sfinte. Uitasem mai devreme de postaci, propagandisti, hackeri de mana a Treia platiti sa raporteze in lant si fara sa gandeasca, baietii destepti de la diverse servicii interne sau din alte tari, turnatorii calificati (cu traditie din tata in fiu), traficantii (de influenta, de canabis, de bani falsi, de putere). In Romania , e normal sa iesi la miting, sa iti aperi libertatea de exprimare si sa te injure toti analfabetii aia din conducerea tarii. Ca de… atata poate si ei, saracii. Doar tu de aia i-ai pus acolo, nu ?!

In Romania, stai in chirie sa zicem : in centru Brasovului (mare metropola pitoreasca si cotata pe piata mondiala imobiliara) cu pret de Paris. Deh! Daca vrei stai in centru, taica! In Romania stai. Stai degeaba si incasezi bani; se numeste asistat social. Dar nu daca ai nevoie. E vorba de anumite categorii de asistati social, de obicei bine instalati prin satele pitoresti romanesti, cu birt central ultra dotat, fara dispensare, fara drumuri sau electricitate sau apa curenta sau gaze  si casa de cultura cu geamuri sparte. Cu ulite si buda in curte. Asistati care incaseaza niste bani care altfel ar putea ajunge la handicapatii aia de se plimba din comisie in comisie ca sa cerseasca un tratament si o alocatie.

In Romania, la sfarsitul lui noiembrie, in capitala, platesti un kil de rosii la piata, la asa zisii tarani, la un pret de Bruxelles. E normal. Nu mai e sezon, e doar glifosat. In Romania, e normal sa treaca loturi intregi de legume contaminate prin supermarketuri. Nu e insa normal sa fie pusi la curent si prostii de le cumpara. E capitalism autohton.

In Romania, se mai trezeste cate o proasta sa faca gesturi caritabile! Si nu oricum: ci sub geamul de la bucatarie, din blocul ei super utilat, aruncandu-si toalele de vedeta si gentile de marca drept in figura sarantacilor care se bat ca niste vrabii proaste pe trei curele si patru paiete. Ca restul : au de toate. In Romania, unii au tras concluzia ca este de ajuns sa fii prost, analfabet, exhibitionist, extremist religios si cat mai necioplit ca sa ajungi vedeta sau in orice post de conducere, pe banii contribuabililor. Desi sistemul se aplica foarte bine si in sectorul privat. In Romania se emigreaza mult. De fapt din Romania se emigreaza. Lehamite sau dorul de duca, nu ! Gresesc. Spiritul mioritic face ca mii de romani, zeci de mii de romani sa plece anual spre alte meleaguri, in scopul colonizarii acestora cu forta de munca ieftina, bruta si pregatita. E o transhumanta moderna. Reversul medaliei este ca in tara se intorc bani. Bani pentru mama, bani pentru scoala lu’ ala micu’, plina de profesorii aia smecheri, bani pentru plicu’ de dat pentru mamaia la spital, bani pentru nu stiu ce autorizatie, bani pentru hainele alea de la obor, bani pentru legumele alea contaminate de la supermarket, bani cam pentru tot ce e pe bani in tara asta. Dar in Romania migrantii care vin din alte parti sunt injurati, scuipati si apostrofati. Ca deh. Nu-s de-ai nostri. In general cam tot ce e minoritate nu-i de-a noastra, asa ca de ce sa ii toleram, acceptam, integram? !! Aloo ! Restul lumii nu conteaza.

In Romania, exista un cult al absurdului. De exemplu, taximetristii din capitala si nu numai te injura ca la usa cortului, te mai ciomagesc cu o bata, doua suturi, te jefuiesc cu un tarif de trei ori peste cel legal si tot ei se plang ca nu stiu ce corporatie de rahat vine sa le ia painea de la gura prin servicii de calitate si la standarde europene. Sau de exemplu, instalatorul vine desfunda un sfert de teava la pretul cerut de el, dupa cateva zile vine alt instalator mai desfunda un sfert si tot asa pana cand al zecelea instalator vine si iti spune ca esti prost si trebuie sa schimbi teava. Si tot acesti instalatori ajung la un mment dat sa se planga ca nu sunt platiti cum trebuie si sa emigreze. Culmea e ca dincolo, in tarile alea, ii loveste inspiratie si din prima se desfunda teava. Si eventual la acelasi pret. Sau de exemplu: ai o societate, doi angajati (alta forma juridica nu se prea potriveste la activitatea si cifra ta de afaceri) , platesti taxele cum si cand trebuie, dar trebuie sa faci un teanc de hartii, hartiute si hartioare, cum ar fi sa te convoci la adunarea generala a salariatilor, sa te reprezinti pe tine in fata ta, ca tot tu esti si conducerea (din diverse nevoi legale si de incadrare la infiintarea firmei te-ai pus pe diverse pozitii de sef secretara, femeie de serviciu, administrator etc etc), sa iti emiti diverse notificari de la tine catre tine si tot asa. Toate acestea fiind normale. Daca te duci cu niste hartii la Anaf la inceput de termen, te grabesti, daca te duci spre sfarsit de termen ai intarziat ; ce-asteptai ?! Sa vina ei a tine sa le ia?!  Si tot asa…

Sau de exemplu, pierzi buletinul, il declari pierdut, trec ani, faci altul nou si primesti acasa niste amenzi de la regia de transporturi. Si desi le explici frumos, cu acte si dovezi ca nu este vorba de tine, tot tu trebuie sa te duci sa depui plangere la politie, sa umbli pe la tribunal si intr-un final sa ii platesti amenda nemernicului aluia, pentru ca regia de tansporturi e prea ocupata sa tina cont de actele pe care i  le-ai prezentat tu si sa rezolve situatia. Ea nu doreste decat incasarea amenzii. Restul nu conteaza.

In Romania functioneaza la perfectie sistemul preferential. Legea se aplica dupa … preferintele celui care o aplica. Chestiune de interpretare; nu putem intelege, noi, plebea, de ce anumite prejudicii de milioane nu sunt recuperate si prostului cu datorie de 500 de lei i se ia si presul de sub picioare, pentru recuperarea prejudiciului. Tot preferential se acorda si contractele de catre primarii pentru diverse servicii. Ah. Pardon: se fac licitatii preferentiale. Daca vrei sa te angajezi pe undeva pe la stat, tot o chestiune de sistem preferential este. Se rezolva treaba cu o ruda sau cu un plic bine plasat. Tot preferential se fac si declaratiile la nivel inalt. Una se spune prostilor din Piata Victoriei si alta prostilor de Bruxelles. E o chestiune de interpretare …

In Romania avem si recorduri simpatice. Se inaugureaza autostrazi de 10km, se constata intarzieri la trenuri de 24 ore, locuri fruntase in Europa la mame minore, despaduriri masive … si chiar nu am chef sa le enumerez pe toate. Daca vreun depresiv se simte in stare, il invit sa insire in comentarii. Nu mai vorbesc despre spiritul de turma, spiritul mioritic si … vorba aia. Nu degeaba zilele trecute ne propunea unul o oaie drept simbol national. Stia el ceva…

In timpul asta, tot in Romania asta ( o sa ii zic a doua Romanie), sunt altii care se chinuie. Sunt care se chinuie sa stranga fonduri pentru cauze chiar nobile si disperate, uitate demult de atatoputernicul stat roman. Sunt romani care se zbat sa schimbe una si alta, publicand chiar carti din alea adevarate. Sunt romani care se intorc cu pofta de munca de pe alte meleaguri si incearca sa puna pe picioare una si alta, trebuincioase noua, celor multi. Sunt romani care chiar au si pun in practica principii sociale sanatoase. Fac proiecte cu copiii prin scoli, finanteaza tabere de studiu, onoreaza meseria de medic, profesor, constructor, instalator, pietar, agricultor, vanzator, functionar public, castiga concursuri internationale, au inventii premiate, fondeaza asociatii care dau o sansa la viata multor bolnavi fara speranta, lupta pentru libertatea de exprimare pe net si pe unde apuca, ingrijesc de batrani si de cei mai slabi ca ei, scot copiii de tigani din Ferentari si ii duc la scoala, pun panouri solare in case din catunuri uitate de lume, aduc in scoli metode noi si profesori noi, alina suferinta celor pe patul de moarte, se lupta pentru burse pentru talente si olimpici, antreneaza echipe de copii, echipeaza orfelinate, deschid brutarii de cartier cu retete ca la mama acasa, organizeaza festivaluri prin parcuri si cu siguranta uit . Uit  multi dintre acesti eroi prea putini si pe care nu ii ajutam indeajuns.

Dar speranta moare ultima!

La multi ani, Romanilor din aceasta Romanie a doua!

PS Pentru gusturile amare si ca sa treaca greata, as recomanda niste muraturi! La sare, la otet… cum are fiecare. Uite si pun aici reteta de la mama, pentru un borcan de muraturi (numai bun de mancat cu fasole si ciolan afumat): Se iau morcovi multi si se taie rondele; se ia telina radacina si frunze (si se taie radacina in felii subtirele), se iau gogonele (verzi, galbene, rosii) . Se ia si mustar boabe (asa cam un varf de lingurita la 800gr), cimbru  piper, dafin (2,3 foi la 800gr), niste usturoi necuratat (2-3 catei la borcan), un buchet de marar uscat si  niste rondele hrean ( cam de 2-3cm).

 

Se aseaza frumos, ca la expozitie, in borcan. Se mai pot pune si buchetele de conopida, foi de varza, pastai de fasole rotunda, castraveti, ardei capia, ardei grasi si ce va mai pica pe sub mana. Se prepara zama minune:

  • 1l apa +1 lingura cu varf de sare si una zahar + 2 linguri de otet  ; se fierbe in clocot.

Se pun cutite sub borcane, capac, strans bine, invelit, lasat la racit. Daca aveti butoi e si mai fain.