Ascult jurnalul, de data asta in varianta Claire Chazal, TF1 (te ef an)… 3 morti, din care 2 noi nascuti traumatizati de parinti, greva de la Lyon in transporturi, cazul Polansky si meciul OM de maine seara ! OEM fiind Olympique Marseille care joaca nu stiu unde. Renoir: pasaj la o expozitie dedicata marelui pictor, atat de putin cunoscut mie, in ignoranta mea eterna. Este a treia varianta de jurnal si mai am doua de ascultat. Imi mai pun o bere, mai fumez cinci tigari, mai trec vreo doi morti si iar Polansky, de data aceasta in comentarii mai moderate. Ciudat este ca nu ma intereseaza nici mortii, nici Polansky si nici Oem; nici nu stiu de ce stau si ii ascult. De plictiseala probabil !

Am notat randurile acestea cu un proiect destul de vag in minte, pe vremea aceea, acum mai multi ani. Proiect evident abandonat din primele zece minute. Dar a ramas draftul uitat intr-un cotlon. Si uite ca zilele trecute am dat peste el. AM decis sa nu il sterg, in ciuda a dora cinci randuri fara nici cea mai mica importanta. Hai sa facem un exercitiu, mi-am zis. Comparativ.
Azi, niste ani mai tarziu, nu mai stiu cati exact, jurnalul nu s-a schimbat foarte mult, cu exceptia numarului de morti. Am constat ca de la o vreme se prezinta in carduri (stoluri). Morti cu zecile, cu sutele, ba aici ba acolo. Morti multi. Polansky nu stiu pe unde ar mai fi la ora asta. Dau un Google si aflu ca isi serbeaza ziua de nastere undeva in Polonia, fara resentimente. Google stie tot. Ma rog… aproape tot; astazi l-am prins pe tusa cu faiantarii din municipiul-sat in care locuiesc acum. Se pare ca Google inca nu i-a descoperit. Ce sa zic… am pierdut ceva vreme in van. Dar nu-i bai. Va trebui sa ii trimit o misiva postala cu indexul faiantarilor de pe aici. De-ar fi asta toata vremea pierduta de-a lungul vietii mele ! La finalul cel mare, in fata lui Dumnezeu la semnarea si stampilarea bilantului pentru decizia cea mare (sus sau jos):
– Uite: dupa calculele noastre ai cam 4 ore pierdute aiurea. Le-ai pierdut in anul de gratie 2000 si nu stiu cat, in luna lui august, ziua aceea cateva ore bune cautand aiurea un faiantar in comuna aia prapadita in care locuiai. Puteai sa ma intrebi ca iti spuneam eu !
Deci 4 ore pierdute pentru niste mesteri in plus ocupati pana la Dumnezeu. Se pare ca este in acest moment o furie extraordinara pentru lucrari si constructii in satul asta uitat de lume, Google, guvern, posta etc si nici un mester nu e liber. In fine…

Oem si-a schimbat jucatorii, dar ramane tot Oem. Ar mai fi Claire. Claire a iesit la pensie intre timp. Nu demult a plecat. Nu stiu ce s-a intamplat in urma ei si nici nu m-a interesat. Cred ca acum isi pierde vremea pe un canal din acela obscur, cu studiouri in stilul anilor 80 la ei, 90 la noi , transmis in provincie dupa ore foarte precise (pentru ca provincia are emisia ei cu regulile ei pe care nu le poti incalca), un canal din acela cu un sector de audienta foarte de nisa si care innebuneste directorii de marketing de pe la agentiile de … provincie, bineinteles!
Pe urma s-au mai schimbat unele pe ici pe colo. De exemplu: eu am schimbat canalul. Am decis ca nu imi mai place stilul lui Claire si am trecut pe stilul baietilor de la frans 2 ! Dar asta s-a intamplat cu mult inainte sa plece Claire. Nici macar nu a fost vina ei. A fost vina alegerilor acelea cand au castigat socialistii.
Am schimbat si tara ! Am dat capitale europene pe sate pitoresti. E mai liniste, mai calm si mult mai confortabil. Cu exceptia a doua trei dame intalnite pe la niste ghisee in diverse ocazii si cu exceptia ignorantei lui Google in privinta faiantarilor de la noi din munipiul-sat, recunosc ca este tip top! Une vie paisible, cum ar veni. Ne mai raman cateva detalii de pus la punct dar pana plecam in alt loc, intr-o zi , candva, le vom rezolva. Sau nu .
Am schimbat si stilul de viata . Ce sa zic ; de la o vreme se intampla lucruri. Am decis sa ma las de tigara. Ceea ce imi lipseste cel mai mult este mirosul de cafea de dimineata amestecat cu gustul acela… Oribil de altfel daca ne gandim un pic obiectiv. Dar !!! Fumatorii nu pot fi obiectivi cand vorbesc de tigari. SI un fost fumator va ramane ad vitam eternam un fumator. Cafeaua singura a fost un pic trista la inceput; azi suntem prietene. Asta nu inseamna ca de exemplu acum nu as aprinde o tigara.
Am schimbat masura la pantalon. Nu este placut pentru o femeie sa constate ca o data la zece ani trebuie sa schimbe complet garderoba, pentru ca a trecut la nivelul urmator. Mi-am luat o bicicleta eliptica ca sa compensez socul. Bineinteles ca nu isi deserveste scopul in fiecare zi sau in fiecare saptamana, dar macar lunar , cu unele exceptii, este la post. Ideea ar fi ca datorita ei sa ma plafonez la noul numar inca vreo zece ani.
Nu am schimbat marca de bere ! Macar atat. O stabilitate in bere. Desi pana acum nu am primit nici o recompensa de la StelArtoa de bautor fidel, dar cine stie! Ah ! daca tot suntem la capitolul stabilitate : cantitatea de ciocolata este si ea foarte stabila.
De altfel, in afara de riduri, silueta, culoarea parului, numarul de la talia pantalonului, neschimbarea mi se pare destul de bine fixata in cotidian. Ceea ce este totusi o performanta! in esenta, neschimbarea domina !

Si daca stau sa ma gandesc bine, neschimbarea pare a domina in general peste tot ; lasa asta cu tehnologia, cu descoperirile… in continuare oamenii se bat intre ei aiurea, unii pentru putere, altii pentru bani, altii fara sa inteleaga macar ce cauta in acest univers. Cainii latra in continuare la luna plina, gainile fac oua, copacii infloresc primavara, soarele rasare tot la rasarit, Rothschild e azi Gates sau Ortega si continua sa fie, calota de gheata se tot subtiaza, in lume sunt aceleasi alegeri prezidentiale cu rezultate dubioase, daca nu e criza economica, e razboi, daca nu e razboi e criza, daca nu e nici una e calamitate. Moartea e la fel: se moare de foame, de frig, de prostie, de epidemii, de lacomie, din sete de sange …

Cum se murea si pana acum. La fel se plang si mortii. Si noi nu ne potolim odata !!!