L’amour brisé à coup de scie! Am citit nu demult despre inlaturarea lacatelor pe Pont des Arts, in Paris. Aceste lacate au devenit in ultimii douazeci de ani o adevarata obligatie a cuplurilor romantice, in treacat sau nu prin vreunul din marile orase turistice ale Europei care au norocul sa aibe cate-un pod central peste vreo apa, nu neaparat fluviu. Pod sa fie, restul sunt detalii.
Daca esti in cuplu si ai sau nu in obiectiv podul respectiv musai sa prinzi si tu acolo lacatul iubirii voastre, scrijelit romantic cu prenumele voastre si eventual o inima in functie de locul disponibil pe lacat. E romantic!

Dar si romantismul asta este de mai multe feluri! Sunt de exemplu: cei care vin cu lacatul in buzunar, pregatiti bine de-acasa! Acestia sunt si cei care de obicei au cele mai bizare lacate, remarcabile dintr-o privire; isi aleg locul cu cat mai multa grija, astfel incat sa il regaseasca usor dar si sa fie vazut usor. Fie ca locuiesc sau nu in orasul respectiv, isi planuiesc foarte bine actiunea! Isi iau cu ei aparatul foto, lacatul si iubirea in buzunar, inima in dinti si pornesc la pas vioi spre locul cu pricina, unde in functie de initiatorul actiunii se pot intampla unele sau altele: cereri in casatorie, prima declaratie, aniversarea primului an, primul sarut, iubirile secrete! Nici nu prea au importanta poate detaliile, pentru ca nu iti trebuie musai motiv sa petcetluiesti iubirea. Toate se pregatesc mai ceva ca o cina prezidentiala: textul e invatat si repetat de zeci de ori, gesturile mimate acasa, in intuneric seara, cu emotia adunata galma in gat, tinuta aleasa si realasa de cel putin trei ori, lacatul verificat, pictat, desenta, totul pentru o scena perfecta.

Pe langa planificatori, sunt si iubitii spontani. Acestia nimeresc accidental pe podul cu pricina si se lasa prada momentului. Cumpara lacatul de la un butic de suveniruri de pe langa pod, unde vanzatorul le-a ghicit intentia de cum le-a zarit privirile prin vitrina incarcata, obisnuit fiind sa fie martor anonim a catorva zeci de cupluri pe zi, ratacite toate in buticul lui cu acelasi scop. Ajunsi aici, de obicei alegerea este limitata; nu aici vei gasi lacatelele roz, fengshui, cu floricele, picatele, romburi si originalitate. Aici vei avea de ales intre doua sau trei modele clasice, mici sau robuste, dar functionale.
Si ca un adevarat nas al momentului, vanzatorul iti va intinde cu lacatul si carioca lui, neagra , de regula (dar mai sunt si excentrici pregatiti cu cateva culori in plus), tragand cu ochiul curios la scrijeliturile tale! Iti pui initialele? Ai scris te iubesc? In ce limba? Tu de unde esti? Si mai trage un zambet siret in coltul gurii: “Sa va vad eu peste vreo douazeci de ani!” Si in tot timpul cat tu te chinui sa rezumi pe lacatul mic iubirea voastra la doua initiale si trei hieroglife, in functie de loc, vanzatorul ti-a scris in mintea lui biografia, dupa zambete, tinutul de mana, privirle furate si pline de multumire, pofta de saruturi si mai ales vioiciunea rasului. Are repere clare si sigure. Nu varsta, nu sexul ci complicitatea gesturilor voastre.
Ai scris! e perfect! II redai carioca si iesi cu lacatul intr-o mana si iubitul sau iubita in cealalalta!Pont-des-Arts-Paris-cadenas
In general, locul este un pic la intamplare; cauti din priviri un reper care sa te ajute poate mai tarziu dar nu e musai. Pui lacatul, incui, si arunci cheia. Gata! Sunt si care prefera sa pastreze cheita si sa revina odata, candva la ocul faptei, cu nostalgie sau poate cu aceasi emotie.
Tot acest ritual se poate incheia cu o declaratie, o promisiune, un clin d’oeil complice, o strangere de mana, o imbratisare, un sarut, o serenada …

Si iata ca azi 45 de tone de promisiuni, serenade, declaratii… 45 de tone de iubire, adica pe undeva intre
700000 si 1 000 000 de lacate, au fost taiate de fierastraie, sparte cu lovituri de baros, ridicate cu nu stiu cate masini si macarele si podul astfel eliberat de povara atator iubiri. Raman de adunat cheitele de pe fundul apei. Bineinteles ca operatiunea nu are la baza sentimentele meschine ale nu stiu carui reprezentant administrativ sau autoritate in domeniu ci o motivatie mult mai simpla si logica: siguranta si probabil si poluarea. Greutatea fiind foare mare, exista pericolul de rupere, prabusire a podului si alte accidente, dupa cum ne informeaza unii mult mai bine pregatiti decat mine in domeniu. In locul lacatelor, se vor instala panouri de plexiglas invitand art street-ul la cina. Pentru moment, ceea ce am vazut in fotografiile de la expozitia cu pricina, mie mi se pare urat, inestetic si de prost gust, dar gusturile nu se judeca.

Art-Street-ParisNu am putut sa nu remarc si psihologii care si-au dat cu parerea pe ici pe colo, cu ocazia evenimentului, despre esenta iubirii in lacat, importanta si adevaratl sens al simbolului si cam tot ce se putea spune pe tema. Nu ma indoiesc de itele psihologice ascunse ale iubirii incuiate cu lacatul pe ici pe colo, dar nu e cazul sa tragem la raspundere un fapt atat de anodin precum o declaratie de dragoste in normele modei. Si sa nu uitam ca si iubirea are moda ei; si iubirea se masoara si se cantareste si se numara si costa. Si iubirea este periculoasa! Si iubirea polueaza, dar se si recicleaza (devenind poveste peste ani) !
PS: Eu si sotul meu suntem dintre cei spontani, pe un pod in Europa! 🙂

photo credit http://www.leparisien.fr/paris-75/paris-75005/libere-de-ses-cadenas-le-pont-des-arts-rouvre-des-ce-vendredi-04-06-2015-4832035.php & twitter &@idealist1012